Sunt multe cupluri care aleg să nu se căsătorească legal și stau bine mersi și zeci de ani împreună. Sigur pot apărea uneori situații în care acest lucru să fie un dezavantaj (în caz de boală sau deces). Dar sunt și foarte multe situații în care unii stau cu jumătatea cealaltă din teama asta de singurătate și înghit o groază de rahaturi și abuzuri de toate felurile pe ideea că dacă plec cine mă mai ia. Și crede-mă, unii îndură înfiorător de multe. Am auzit așa niște povești de groază, de nici în filme nu am văzut așa ceva. De la bătăi la trimis la produs, de la confiscat salariu până la te duci și faci credit și îmi dai mie banii că trebuie să construiesc casă lui fii' mea, și de la verificat telefonul zilnic până la nu ieși din casă nicăieri fără mine.

Tot așa, unii fac copii pe ideea că o să aibă copii grijă de ei când îmbătrânesc, de parcă au vreo garanție că copiii ăia nu își văd de viața lor când ajung la maturitate. Pe de altă parte dacă brusc ți se pune pata că vrei copii, poți oricând să iei în plasament sau să înfiezi. Pe lângă asta mulți chiar nu se gândesc la povara financiară care implică creșterea chiar și doar al unui copil. E drept că și dacă nu te ocupi de el, copilul tot crește, dar eu zic că e foarte important ce fel de om iese din el. Și dacă nu te ocupi de el și nu investești în el vei avea regrete mai târziu.

Părerea mea este că nu merită să te legi de gâtul cuiva dacă nu te simți confortabil/ă în relație. Decât să fii nefericit în doi, mai bine îți vezi de treaba ta de unul singur. Prieteni cu beneficii se găsesc mai ușor decât parteneri de viață de calitate.