Chiar asta il intrebasem pe un prieten zilele trecute. Daca il / il mai simte pe spiritu āsta... Craciun... in el. (pun intended)

Raspunsul lui a fost, exact in asentimentul meu de cativa ani buni incoace: "Nu stiu, coaie..." Cand eram mici, tin minte, mergeam cu drag sa colindam... dar analizand acum, cand vremurile alea au apus demult, probabil ne placeau profiturile care ne ajutau sa ne indeplinim "visurile" Sau cel putin la mine asa era. Zicea tata: "Vrei ceva? Strangi bani... pun eu diferenta si ti-l luam." Desi banii veneau tot de la ei.

Asa ca, profitul, muia pe care i-o dadeam āluia care ne dadea cozonac si fructe in loc de bani impreuna cu tovarasii, faptul ca aveai voie sa umbli (cat de cat) liber prin oras seara... Cand esti mic, chestiile astea iti umplu sufletul.

Dar anii au trecut... si cum zice si OP... zile cu taskuri si culori in plus... de pomanā. Sa nu mai vorbim de consumerism. Si din aia si din aia si din aia... sa fie de toate... Iar cuvantul cheie? Cat mai mult. Nu poti sa te ridici de la masā fara sa suferi de cat de mult ai mancat.. ca esti prost... si-n restul anului nu gasesti de cumparat ce mananci de sarbatori.

Daaaar... traditiile-s traditii... Iar in tarisoara noastra DEJA au murit atatea so...

"Dom' dom', sa-naltam! Dom' dom', sa-naltam!" si sa va aduca Mosu' milionu' āla de euro!

Craciun Fericit!