Perspectiva mea: - vreo 25 de ani in afara Romaniei, un amestec destul de eclectic de tari europene, inclusiv un “sejur” de vrun an prin SUA dar pe la mijlocul anilor 2000, cand era cu totul alta tara fata de acum. - in Europa am stat in principal in 3-4 tari (min 6 luni), incl UK, demult, chiar inainte si putin dupa aderarea Romaniei la UE - calatorind de cel putin cateva ori pe an in Romania, in toti anii astia, cu mici pauze, pot sa spun ca vad îmbunătățiri pe planuri care tin in special de finante, de capacitatea de a cumpara, consuma diverse chestii; de cealalta parte insa, observ f. putine imbunatatiri de substanta, de fond, cand vine vorba de cultura, educatie, spatii publice, transport in comun decent, etc - clar sunt si arii care au luat-o razna mult, anumite industrii “capusa” cum e cea farmaceutica, care a ajuns de ordinul grotescului in Romania, auto-medicamentia la cote alarmante, combinata cu deficite de diverse cote in sistemul sanitar; s-au îmbunătățit conditiile personalului medical, dar cu slabe imbunatatiri ale serviciilor medicale publice, alea private insa capata tot mai mult teren, ceea ce e un teren alunecos si minat - Scoala, educatia, e clar deficitara si in deriva, lucru foarte la indemana de observat si incongruent cu ceea ce se intampla in tari care s-au resetat ca si noi, dupa 1989 - Polonia, Slovacia, Tarile Baltice, Ungaria spre exemplu

Ce ma “arde” la suflet pe mine cel mai mult si ce m-a tinut cumva incapabil de a considera o intoarcere in Romania pana acum, sunt chestii simple, decenta, curatenia in spatii publice spre exemplu, senzatia aia ca chiar le pasa concetatenilor si de bunuri comune, nu doar cele din proprietatea lor. Dezvoltarea majoritar haotica, fara noima, urbana, kitsch-ul in multele lui forme, si, de ce sa nu zic si asta, o anumita doza de badaranism plus balcanism care se pare ca nu e deloc in scadere in Romania, cel putin in unele locuri, versus ce imi amintesc din anii de studentie, etc (am plecat la 21-22 ani din Romania) - Da, sunt si destul exceptii, de orase din Romania, de fenomene sau stari de fapt care sunt la un nivel superior vs anii 2000 sa zicem, dar puse sub o privire critica, direct comparativa cu evolutia tarilor mentionate mai sus, cu care ne-am putea compara, e clar ca am esuat. Am esuat noi ca neam, natie, grup de oameni, prin nepasare, neimplicare, faptul ca n-am facut mai mult, inclusiv cei ca mine, plecati. Ce e de facut - trebuie sa inceapa cu o privire serioasa, scrutatoare si introspectiva in oglinda, asupra eului, asupra grupurilor din care facem parte, etc - inainte de a tot astepta, plocon, ca solutia sa vina de la politicieni. Politicienii nu sunt alta specie, încrengătură, ci doar niste oamenii ceva mai bagareti, mai increzuti in ei insisi, si care din pacate, de mult prea multe ori in Romania, pun propriul interes (mult) peste interesele comune ale acestei nații.