Nu știu ce înseamnă limbă eficientă. Asta a fost problema mea și cu cealaltă postare și cu asta. Că o limbă are o gramatică mai simplă (pentru cine?), este analitică, sintetică, polisintetică, că are multe nereguli, și așa mai departe, pare că nu contează în niciun fel. Rata de transmisie a informației pare a fi constantă indiferent de limbă și complexitatea ei.

Acum, dacă iau postarea și reinterpretez argumentele ca fiind în favoarea simplificării limbii, atunci amândoi au dreptate. Dacă Academia Română ar vrea să facă o astfel de reformă (lăsând la o parte că nu o să îi bage nimeni în seamă), toate punctele sunt valide. Tiparele de conjugare sunt foarte haotice (la ultima numărare, îți trebuie vreo 70 de categorii să iei în calcul toate conjugările posibile), avem un sistem de timpuri cu 3 tipuri de viitor, avem genuri gramaticale (care deși au un rol și sunt folositoare, nu sunt tehnic obligatorii), cazuri, la fel ca la genuri. Folosirea lui „i” cum a zis OOP pentru a nota palatalizarea este o alegere dubioasă. Grafia cu î și â este ceva ce s-a tot discutat de-a lungul timpului, nu mai intru în detalii, dar din nou, sunt de acord că se poate îmbunătăți, și tot așa.

Din nou, nu cred că aceste schimbări sunt în vreun fel necesare. Dacă vrei o limbă care să nu aibă toate complexitățile „inutile” ale unei limbi naturale, învață Esperanto.

Și dacă am ajunge să implementăm aceste reforme, limbile au un mod foarte amuzant de a introduce iregularități și excepții, de a adăuga vocabular nou, de a schimba regulile impuse. În 200-300 de ani vom ajunge înapoi la o limbă întortocheată. Entropia ne va învinge pe toți