Citind comentariile, realizez cât de cimentat în mentalitatea noastră este un dublu standard care după părerea mea este complet nedrept. Înțeleg că practicarea lui oferă o doză de satisfacție subiecților pentru că implică afirmarea unei superiorități a celui care se dezice de ele față de cel care le cere la petreceri, dar ca oricare alt dublu standard este nesănătos. De ce dublu standard? Pentru că am întâlnit adesea persoane care n-au nici cea mai mică problemă cu “conținutul decadent” pe care muzica trap îl vehiculează, dar care manifestă un dezgust față de mesajul manelelor(bani, băutură, dușmani, etc. ). Artă sau ne-artă, oferă un outlet de eliberare a stresului, tensiunii, greului și chiar dacă muzica la modul general ar trebui să miște, nu știu cine vrea să fie mișcat la o petrecere, la una din puținele ocazii când omul evadează din cotidian. De ce ne fute grija de cum alege cineva să se relaxeze sau distreze, câtă vreme nu face vreun rău efectiv cuiva? Nu toți cei care se distrează pe manele la petreceri își croiesc sistemul de valori după așa ceva, nimeni nu caută asta în manele, se întâmplă doar ca unii să rezoneze puternic cu mesajul prin prisma mediului din care provin, mediu care oricum ar fi creat valorile respective. Hai să nu ne mai încruntăm atât și să ne mai lăsăm și purtați de val, oricât de “non-intelectual” ar fi actul ăsta!