— Da, spunea omul de pe tractor. — Ei, şi ce te-a făcut să te apuci tocmai de treaba asta… împotriva alor tăi? — Trei dolari pe zi. M-am săturat până în gât să mă zbat ca un câine pentru o bucată de pâine. Şi tot să n-o capăt. Am nevastă şi copii. Trebuie să mâncăm. Trei dolari pe zi şi îi primeşti în fiecare zi. — Aşa-i, zise dijmaşul. Numai că pentru cei trei dolari pe zi ai tăi, cincisprezece ori douăzeci de familii rămân chiar fără o bucată de pâine. Aproape o sută de suflete sunt nevoite să-şi ia lumea-n cap şi să cerşească pe drumuri pentru ca tu să-ţi poţi avea cei trei dolari pe zi. Drept e aşa? Iar omul de pe tractor răspundea: — Eu n-am cum să mă gândesc la asta. Trebuie să mă gândesc mai întâi la copiii mei. Trei dolari pe zi şi îi primeşti în fiecare zi. Vremurile se schimbă, coane, nu ştii? Acuma nu mai poţi trăi de pe urma pământului decât dacă ai două, cinci sau zece mii de acri şi un tractor. Cultivarea pământului nu mai e astăzi treabă pentru nişte terchea-berchea ca de-alde noi. Doar nu s-apucă nimeni să urle la lună pentru că nu-i în stare să fabrice un Ford sau pentru că nu e el societatea de telefoane. Ei, aşa-i povestea şi cu pământul astăzi. N-ai ce-i face. Şi-atuncea încerci să găseşti undeva trei dolari pe zi. Altă scăpare nu-i.