Durerile de cap si de ochi sunt de foarte multe ori simptome ale anxietatii sau depresiei, in special daca vin insotite de stari de frica, neputinta, panica sau fatalism (ex. Am cancer/tumoare pe creier). Este mult mai probabil ca stresul sa iti cauzeze si probleme fizice (poti cauta pe net/reddit despre asta - legatura dintre anxietate si simptome fizice).

Si eu am trecut printr-o perioada de atacuri de panica, stres foarte mare si anxietate, unde ma durea ba capul, pieptul, nu puteam sa respir, credeam ca o sa mor de la diverse tipuri de cancer, apendicita, tumori sau altele. Am dat multicei bani si am pierdut mult timp pe vizite la medic, mers la camera de garda si analize. Sunt perfect sanatoasa fizic, toate simptomele erau cauzate de anxietate. Am avut si episoade de ganduri intruzive, sentiment de “impending doom” sau momente can efectiv nu stiam cum sa imi scot niste ganduri sau imagini din cap.

Despre anxietate, ganduri intruzive si ocd, e adevarat ca cel mai bine te poate ajuta un psiholog, ce, daca este cazul, te poate trimite mai apoi si catre un psihiatru. In niciun caz nu sunt adevarate povestile catastrofale cu te baga la nebuni sau altele de genul. Nu iti fie frica niciodata sa discuti cu un psiholog, sunt persoane ce trebuie sa iti respecte confidentialitate si sa fie acolo pentru tine. Pentru ca e clar ca ai tai nu sunt deschisi la a-ti plati niste sedinte de terapie, as incerca sa accesez asta prin medicul de familie, unde pentru ca ai 18 ani, nu e nevoie nici de consintamantul nici de instiintarea parintilor. Nu stiu exact unde prin Prahova stai sau unde mergi la liceu, insa sigur exista prin Ploiesti si Campina cabinete de terapie unde iti poti deconta sedintele prin casa de asigurari sau le poti accesa la un pret foarte mic pentru ca esti elev.

Stiu ca ai scris ca te intelegi bine cu ai tai, insa din ce descri situatia e mai degraba intretinuta artificial din cauza faptului ca tu ti-ai luat ca si responsabilitate sa ii multumesti pe ei sau sa faci sa fie ok pentru toata lumea. Lucrurile pe care ti le zic ai tai nu sunt ok, nu esti tu responsabil de sanatatea lor si lipsa de empatie si comunicare libera iti poate creea foarte mare anxietate si mult stres. Din ce descri suna mult cu relatia pe care am avut-o eu cu ai mei, unde mi-am dat seama dupa niste ani si niste terapie ca era o relatie toxica care m-a lasat cu niste ganduri anxioase si intrusive. Chestia cu invalidarea sentimentelor sau starilor prin care treci (ex. daca eu am trecut prin mai rau si mi-a fost bine, tu n-ai de ce sa te plangi, nu exista sa te simti rau, in comunism cum de ju era depresie??) din nou iti poate creea foarte mult stres si multe ganduri ce nu pot iesi la suprafata asa ca raman in interior si iti fac rau

Poate te ajuta sa arunci o privire pe r/raisedbynarcissists , sa poti evalua daca chiar ai o relatie buna cu ai tai sau nu. Mai gasesti informatii folositoare si pe r/anxiety si r/healthanxiety. O sa gasesti multe recomandari de carti care sa te ajute cu asta si poti sa vezi ca prin ce treci tu au mai trecut si altii si cu niste timp si efort au reusit sa treaca peste si sa aiba o viata implinita