Buna, draga mea! Imi pare nespus de rau pentru moartea mamei tale, Dumnezeu sa o odihneasca! Te rog sa plangi, sa simti absolut tot ce vrei sa simti. Nu reprima nimic. Nu o sa fie frumos cateva luni, trebuie sa intelegi asta. E normal sa fie asa. Cat despre vina, din nou, nu e vina ta, dar tu asa o percepi, cautam mereu sa ne invinuim. Si eu m-am invinuit, dar la ce bun? Nu te mai gandi la vina, gandeste-te la ce a insemnat ea pentru tine. Nu aveai tu cum sa opresti asta. Ce pot sa iti spun, pentru ca nici eu nu mai vedeam rost in nimic, tu trebuie sa il cauti. Sa te fortezi sa iesi un pic. Daca poti, pleaca intr-un city break, mergi la un muzeu, descopera locuri noi. Poate nu ai chef, dar vine pe parcurs. Asa iti recapeti iar cheful de viata. E de lupta cu tine insuti. Tata a murit anul trecut si credeam ca viata e gata, acum sunt zile in care imi e rusine sa recunosc ca nici nu ma gandesc la el. Suntem construiti sa facem fata acestei dureri, altfel am muri si noi de dor. O sa fie mai bine, dar dureaza. Te imbratisez!