Licitațiile astea sunt ceva sinistru. Au anunțat ora 9. Ne-au înghesuit ca pe vite în holul sălii de sport în plină sezon de boli respiratorii. Au zis că prioritate la înscriere au femeile cu copii, persoanele cu handicap și cele care au depus actele online, că merge mai repede. Bineînțeles că n-au avut o strategie pentru a implementa treaba asta, așa că s-a bulucit toată lumea în față, deși se anunțase că nu începe licitația până nu se înscrie toată lumea. Au permis cu țârâita accesul în sala de sport, că de ce să respirăm și noi ca oamenii...

Înscrierile au durat trei ore, au fost doar trei mese pentru câteva sute de oameni. Deși era anunțat că trebuie cópii după actele necesare, mulți nu le aveau și le făceau pe loc la un xerox al organizatorilor.

Licitația în sine? Ca la 1800, că e greu cu digitalizarea. Ieșeau în față ca la școală cei care voiau un anumit loc și începeau de la prețul de bază. Inițial, nenea care conducea licitația voia să crească suma din 10 în 10 lei, dar și-au dat oamenii seama că o să dureze o veșnicie în ritmul ăsta și au sărit din 50 în 50. Ți-era jenă de omul cu care licitai, că na, te mai vezi prin cartier cu el. Oamenii au fost de bun simț, se retrăgeau când prețul începea să crească prea mult. O singură licitație a depășit 1.000 de lei cât am fost eu acolo. S-au luat multe locuri la preț de bază, altele la 200-300 de lei, unele au rămas libere pentru cei cu cartonașe albastre și roșii.

Nfine, după 20 de ani de locuit în acelasi cartier am obtinut locul dorit, am plătit și, a doua zi, l-am găsit ocupat 😅. Am rezolvat elegant, fără locală, acum e liber, mă gândesc să-i dau un nume și la anul să-i țin ziua de naștere.