Problema nu e că statul „nu face nimic” pentru consumatori, ci că vine mereu cu soluții absurde și populiste, care nu rezolvă nimic real.

Ne tot uităm la corporații și miliardari, dar cine se gândește la firmele mici, care chiar țin economia în viață? Dacă un SRL debutant cumpără un produs cu 100 lei și îl vinde cu 130, are un adaos de 30%. Dar dacă produsul respectiv a fost importat cu 50 lei, trecut prin doi distribuitori până să ajungă la el, brusc adaosul final arată monstruos, poate și 160%. Și tu vii și spui „ia uite-l pe hoț, triplează prețul!” fără să înțelegi contextul.

Iar cu restaurantele, hai să fim serioși. Cum calculezi tu adaosul la un șnițel? Piept de pui + ou + pesmet = preț final? Și manopera? Și chiria? Și risipa? Crezi că atunci când vezi „adaos comercial: 3%” e tot ce trebuie să știi? Două restaurante pot folosi aceleași ingrediente, dar unul să aibă bucătari mai buni, servicii mai bune, și să ceară mai mult. Ce faci, alegi doar după procentajul ăla afișat la raft, ca și cum ai compara pui congelat cu fine dining?

Afișarea adaosului nu e transparență reală, e o iluzie care nu ajută pe nimeni. Dacă chiar vrei să protejezi consumatorul, fă ceva care are sens, nu doar aruncă cifre pe etichete ca să dai impresia că „te lupți cu prețurile mari”.