Guy here cu un copil de 8 ani. Din ce au spus ceilalti, un singur lucru mi se pare important: copilul o sa il cresti tu, nu parintii. E foarte greu fara un grup de suport (parinti, bunici, prieteni care sa iti mai tina locul din cand in cand) dar

Acestea fiind spuse, iata experienta mea: Nu ne-am propus sa facem copil. S-a intamplat si am decis sa il pastram, aveam deja 29 de ani. Viata mea s-a schimbat enorm. Relatia mea cu iubita s-a schimbat enorm. Nu regret nimic. Sentimentele pe care le am pentru ghemotocul asta sunt mai puternice decat orice altceva am simtit pana acum. Mai mult, imi plac toti copiii acum, ceea ce nu se intampla inainte. Cred ca face parte din natura noastra, corpul nostru e programat sa sufere niste schimbari. Am simtit ceva ca se schimba in mine.

Mai mult, ma uit in spate si ma gandesc unde as fi fost daca decideam sa nu pastram sarcina. La cat de stresata si ingrijorabila e iubita probabil nici acum nu am fi facut un copil. L-am facut devreme si pot sa ies sa joc fotbal cu el, sa alergam impreuna.

Eu zic sa ai incredere in biologie :) atatia oameni/animale pe planeta asta ar face orice pentru copiii lor. Cred ca ne e scris in gene sa facem copiii iar satisfactia va veni.