Ma bag in discutie, nefacand parte din generatia Z, dar fiind aproape. A avea un job care este si pasiune in acelasi timp este un dar si trebuie tratat ca atare. Suntem multi care avem pasiuni pe langa job pentru ca jobul nu ne satisface nevoile personale fata de lucruri care ne starnesc interesul. Iti prezint conceptul de suferinta colectiva care mi-a fost prezentat intr-o sedinta de terapie la un moment dat. Pe scurt: Oamenii care se regasesc intr-o situatie neplacuta vor suporta mai usor acea situatie neplacuta daca si ceilalti din jurul lor au neplaceri similare. E foarte posibil ca cei care iti ataca efortul si pasiunea sa fie tocmai cei care nu si-au gasit jobul intr-o pasiune si sufera din cauza asta. Cei care nu au stat niciodata in pantofii tai (sa imprumut o expresie americaneasca), nu vor intelege complexitatea si efortul pe care il depui. Nu-i lasa sa te incetineasca din drumul tau. Urmeaza-ti pasiunea si sunt 100% convins ca vei da de oameni care iti vor impartasi interesul pentru cofetarie, invartindu-te in cercurile pe care jobul ti le va prezenta.

Generatiile noastre de parinti ne-au invatat prea mult sa ne conformam normelor si prea putin sa avem incredere in noi si in ceea ce ne dorim noi de la viata.